Joi, 20 Iulie 2006

Joi, 20 Iulie 2006: Gangsta's Paradise

de Ştefan Cândea şi Sorin Ozon, CRJI

Un pod îngust leaga Transnistria de Ucraina, la punctul de trecere Pervomajsk. Micul trafic produce haos în ambele sensuri de mers. Este duminica dupa-amiaza, iar negustorii se întorc acasa de la bazarul din Odessa. Pe celalalt sens se înghesuie carausii încarcati cu marfa pentru bazarul de a doua zi. Cele doua benzi s-au transformat în patru, soferii cu trecere la graniceri dubleaza coada. Printre ei se strecoara biciclete si carucioare de copii. Batrâni si femei solide. O bicicleta se ridica pe o roata, dupa ce portbagajul i-a fost supraîncarcat cu baloti. Apare o femeie cu un carucior de copii si o patura. Balotii în plus sunt stivuiti în carucior. Sunt carausii locali si mijloacele lor de transport. Descarca câte o masina în „no man's land”, trec marfa prin vama ucraineana si o predau la 50 de metri distanta pe soseaua care duce spre Odessa. Apoi o iau de la capat. Tot acolo asteapta si taxiurile. Haosul este dirijat de catre un granicer ucrainean. Cine plateste trece în fata, cine nu, sta la coada. Este primul contact vizibil cu contrabanda care se face prin Transnistria. De o parte si de alta a republicii separatiste, sute de mii de tone de marfa de contrabanda pleaca anual în toate directiile. De la micii contrabandisti pâna la gruparile de crima organizata, toti profita de pe urma republicii separatiste.

Din cei 800 de kilometri de granita, Transnistria are jumatate de frontiera pazita, cea cu Ucraina. Cealalta jumatate este nerecunoscuta, deci fara paza din partea Republicii Moldova. Aici râul Nistru este considerat frontiera. Însa prin doua locuri de-a lungul râului granita a trasat un S întors imaginar, astfel încât zona Dubasari este înca moldoveneasca desi se afla pe malul stâng al râului, iar zona Benderi –Tighina se afla pe partea dreapta a râului si apartine separatistilor. Practic, la asa o geografie si cu ajutorul drumurilor de tara, poti ocoli orice post de control pe frontiera verde. Pe partea cu Ucraina pare mai dificil, însa granicerii sunt coruptibili iar drumurile de tara nepazite nu se mai împiedica de nici un râu.

Pentru micii contrabandisti exista trei puncte principale de desfacere a marfurilor de contrabanda: bazarele din Chisinau, Odessa si Tiraspol. Este vorba de bunuri de larg consum, alimente, tigari, alcool dar si textile sau aparatura ori bunuri contrafacute. Sursa principala pentru aceste marfuri pleaca însa din Transnistria, chiar daca bunurile în marea lor parte sunt aduse prin Odessa. Ele tranziteaza doar teritoriul ucrainean, pentru ca sunt importate în republica separatista pentru a ocoli taxele. Se revarsa însa înapoi în Ucraina, prin contrabanda, inundând piata cu o gama larga de produse ieftine. Pentru localnicii implicati în acest trafic, este singura sursa de venit. Unii participa ca vânzatori în bazar, altii ca soferi sau carausi. Contrabanda curge mai departe catre România, Ungaria si Polonia. Am colindat de-a lungul granitei cu Ucraina si cu Moldova, de ambele parti existând urme vizibile ale implicarii în contrabanda. În partea ucraineana, în satele de granita, apar pe strazi un numar inexplicabil de motociclete cu atas modificate. În loc de atas, exista o platforma ranforsata, special amenajata pentru carat. În partea de sud, lânga lacul Cuciurgan care desparte Ucraina de Transnistria, exista drumuri largi care se termina la buza lacului. Acolo sunt montate în curti conteinere de TIR, care servesc drept depozite intermediare. Satul Gradenisky este punctul cel mai fierbinte pentru contrabandisti. Acestia transporta atât pe apa cât si pe uscat orice ce fel de marfuri. Ei reusesc sa treaca granita cu tiruri, barci sau microbuze. Mai sus în nord, drumurile secundare care trec granita si ocolesc punctele de control, încep sa fie aglumerate de camioane odata cu lasarea noptii. Din discutiile cu localnicii am aflat ca un sofer de TIR este platit în mod normal cu 200 de dolari pe luna, însa daca transporta peste granita marfuri de contrabanda atunci câstiga în jur de 1.000 de dolari.

Conform oficialilor ucrainieni, volumul de contrabanda anual din Transnistria catre Ucraina se ridica la 250 de milioane de dolari. Spre exemplu, se estimeaza ca la o tona de pui traficata poti câstiga 1.000 de dolari. Puii se importa în Transnistria prin portul Odessa, fara a plati taxe, dupa care sunt întorsi prin contrabanda pe teritoriul ucrainean. În cele mai multe cazuri sunt reîmpachetati în ambalaje cu marci locale. De la începutul anului pâna acum, Transnistria a importat în felul acesta 40.000 de tone. Având în vedere ca exista în republica separatista si ferme locale care aprovizioneaza piata interna cu pui, este clar ca mare parte din aceasta cantitate este destinata contrabandei. Iar principalul importator de pui este firma Sheriff. Toate aceste operatiuni necesita depozite intermediare de o parte si de alta a granitei si camioane pentru transport, în cazul alimentelor camioane dotate cu sisteme de climatizare. Aceasi reteta transpare si în cazul tigarilor si bauturilor alcoolice. Conform statisticilor, Transnistria importa cantitati industriale, imposibil sa fie absorbite de piata interna.

Tocmai în timpul deplasarii noastre în regiunea Odessa, am aflat ca autoritatile locale au facut cea mai mare captura de pui de contrabanda. Era vorba de un convoi de zece tiruri, trecute ilegal peste frontiera prin zona lacului Cuciurgan. Stirea a fost confirmata chiar si de catre serviciul european de monitorizare al granitei, EUBAM. Acestia însa nu stiau daca toate cele 10 tiruri apartin aceleasi persoane. Mergând pe firul informatiei, am aflat ca marfa confiscata apartine unui membru al lumii interlope, Nikalay Gorbatiuk. Conform serviciilor secrete ucrainiene, acesta mentine o grupare de crima organizata în regiunea Odessa, a carei activitate se centreaza pe contrabanda între Transnistria si Ucraina. Aceleasi surse ne-au demonstrat faptul ca Gorbatiuk plateste mita ofiterilor superiori din politia locala, care-i asigura protectia. Gorbatiuk poate transporta orice, pe traseul portul Ilichevsk prin Transnistria si înapoi în Ucraina sau Rusia. Zona folosita cel mai des este Gradenitsky, lânga lacul Cuciurgan. Am verificat informatia deplasându-ne la unul dintre locurile unde-si parcheaza TIR-urile. Garajul în aer liber se afla la iesirea din Odessa, aproape de un punct vamal intern. Am pretins ca vrem sa mutam marfa din Tiraspol pâna în port, fara sa facem vama. La primele discutii cu paznicii, acestia ne-au si îndrumut catre un sofer care-si repara camionul în parcare. Zona lacului Cuciurgan a fost imediat confirmata ca cel mai bun traseu de contrabanda. Sursa noastra din serviciile secrete descrie camioanele folosite pentru astfel de operatiuni: „Folosesc Kamaz-uri verzi, cu o remorca atasata, pentru a parea ca sunt camioane care transporta produse agricole”.

Ne-am deplasat în satul apropiat Odessei, unde Gorbatiuk îsi are cartierul general. Undeva la marginea satului, în spatele multor case saracacioase, se afla vila acestuia. Soseaua de asfalt se termina chiar în poarta, mai departe satul are numai stradute de pietris. Casa este cladita pe un mic deal, iar în spate si în lateral dealul este fortificat cu ziduri de caramizi. Ceea ce arata de fapt ca în subsol are cladite cel putin doua etaje. Întreaga constructie aduce a cazemata fortificata, cladita deasupra unui depozit. Camere de luat vederi sunt la poarta de acces si deasupra zidurilor înalte. Sârma ghimpata, neoane mari suspendate – arata ca un punct de trecere al frontierei. Este evident ca în curtea spatioasa a fost lasat loc pentru a parca si descarca mari TIR-uri de marfa.

Conform datelor oficiale din Republica Moldova, pe teritoriul Transnistriei se ascund aproape 500 de membri ai lumii interlope din Moldova, Ucraina si statele din jur. Unii dintre acestia sunt dati în urmarire pentru crima, altii pentru operatiuni de extorcare, proxenetism sau rapire. S-au înregistrat mai multe cazuri în ultimii ani în care cetateni straini cu afaceri în zona au fost rapiti din Moldova sau Ucraina si sechestrati în Tiraspol sau Râbnita, timp în care familia acestora trebuia sa-i rascumpere pentru sute de mii de dolari. Sechestrarea oamenilor de afaceri pentru rascumparare sau a opozantilor din grupari criminale rivale din Rusia, Ucraina sau Moldova este o practica încetatenita de mai bine de 10 ani. Autoritatiile moldovene se plâng ca nu pot sa-si desfasoare activitatea conform întelegerilor cu separatistii, deoarece politistii lor sunt vesnic hartuiti. Desi în Transnistria, la Bender, exista un post de politie moldovenesc, cei care lucreaza acolo sunt atacati de catre separatisti. În ultimii trei ani au fost înregistrate aproape 200 de retineri ale politistilor moldoveni pe teritoriul Transnistriei. Ultimul caz de acest gen a fost semnalat chiar la mijlocul lunii iunie, când 5 ofiteri superiori ai sectiei de politie Bender au fost retinuti la Tiraspol, sub acuzatia ca fotografiaza ilegal si pregatesc rapirea unui om politic transnistrian. Autoritatile din Moldova au negat aceste acuze, afirmând ca politistii lucrau cu stiinta separatistilor la un caz de urmarire al traficantului international de femei, Alexandru Covali, poreclit Salun. Covali este capul unei grupari de traficanti cu prostituate de lux. El dirijeaza din Tiraspol exportul de femei pe banda rulanta atât în Occident cât si în România, mai ales catre cluburile de noapte din Timisoara. Victimele lui, dintre care multe sunt minore, sunt racolate din Moldova, Ucraina si Transnistria.

Sa ne apropiem însa de grupari de crima organizata mai importante. Aceleasi surse din serviciile secrete ucrainene au documentat legatura dintre capii firmei Sheriff si crima organizata din Odessa: „Principalul lor contact de aici este gruparea lui Angert, pentru ca acesta controleaza portul, exista legaturi directe între Gusan si el”. Alexander Angert, poreclit Angel, este un personaj violent care a petrecut mai multi ani pentru omor în închisorile sovietice, în anii 70. Pe atunci Gusan era maior de militie la Tiraspol. Angert face naveta între Odessa si Londra, unde a înregistrat mai multe firme. Este asociat cu o grupare condusa de un fost ofiter KGB, Alexander Zhukov, arestat în urma cu mai multi ani si cercetat pentru trafic international de armament. Gruparea lui Angert controleaza portul Ilichevsk si comertul cu produse petroliere si este implicata în asasinate la comanda si operatiuni de extorcare.

Dupa ce am analizat structura economica a grupurilor din spatele combinatului MMZ de la Râbnita, vom face o scurta radiografie a conexiunilor acestora cu gruparile de crima organizata.

Alisher Usmanov este originar din Uzbekistan, însa a urmat Institutul pentru Relatii Internationale de la Moscova. Cariera sa din domeniul crimei organizate începe înaintea vârstei de 30 de ani. În anii 80 este condamnat împreuna cu un prieten apropiat la 8 ani de munca fortata, în urma unei operatiuni de extorcare a 30 de mii de ruble. Petrece 6 ani în lagar, însa sustine ca aceea condamnare avea un substrat politic si probele folosite au fost fabricate. În închisoare stabileste contacte importante cu lumea interlopa. La iesirea din penitenciar, intra în legatura strânsa cu Gafur Rachimov, figura centrala a crimei organizate din Rusia si Asia Centrala. Rachimov i-a facut legatura cu alta figura legendara a mafiei ruse – Sergey Michailov si gruparea Solntsevo din Moscova. Conform rapoartelor serviciilor secrete straine, Usmanov a început sa fie controlat de catre aceste grupari de crima organizata, pentru a organiza operatiuni ample de spalare de bani si pentru a intermedia contactele cu serviciile secrete rusesti.

Felirio Trading este firma condusa de unul dintre persoanele paravan în MMZ, cipriotul Andreas Sofocleous. Aceasta firma face legatura cu o operatiune de deturnare de fonduri în Rusia, în care au fost implicati Michail Kasianov, fost premier si ministru de finante, si „bancherul lui Putin”, Andrey Kostin. În 2000 Kasianov - poreclit Misha doua procente – era ministru de finante si conform presei ruse a vândut dreptul de a colecta o datorie de aproape 40 de milioane de dolari (77 milioane marci germane) a ministerului cailor ferate catre bugetul de stat. Vânzarea s-a facut catre off-shore-ul cipriot Felirio Trading si managerul Andreas Sofocleous. Acestia au platit cu obligatiuni bancare în valoare de numai 26 de milioane de dolari. Firma din Cipru a încasat datoria minsterului si diferenta. În plus schimbul marci – dolari a fost antedatat, astfel off-shore-ul din Cipru câstigând înca 800 de mii de dolari la rata de schimb. Tranzactia nu a fost aprobata de Banca Centrala ci doar de Andrey Kostin, atunci director al bancii de comert exterior a Rusiei. Datoria ministerului cailor ferate s-a transferat imediat catre Felirio Trading prin banca MDM, de unde banii au plecat catre o banca din insulele Nauru.

Tsitsekkos Michalis apare ca paravan pentru un singur om de afaceri din Ucraina - Rodolphe Lucien Evangelisti. Acesta la rândul lui, foloseste în firmele pe care le-a creat compania Homeric Limited din Isle of Man. Aceasta companie este de fapt un agent de înregistrari pentru firma mama – International Company Services Ltd (ICS Ltd.) din aceasi Isle of Man. Firma mama face de fapt legatura cu doua episoade majore din istoria recenta a mafie ruse: cazul de spalare de bani în care s-a implicat fostul premier ucrainean Pavlo Lazarenko si tot un caz de spalare de bani prin Bank of New York. ICS Ltd a fost folosita atât de reteaua lui Lazarenko cât si de reteaua lui Peter Berlin din Bank of New York, pentru a spala mari sume de bani. În cazul lui Lazarenko este vorba de 100 de milioane de dolari. În cazul Bank of New York si Peter Berlin este vorba de miliarde de dolari proveniti de la grupari ale mafiei ruse, în special dinspre Semion Mogilevich si gruparea moscovita Solntsevo.

La începutul anului 2005, compania americana Hertz Investment Group a cumparat fabrica de textile de la Tiraspol Odema pentru un milion trei sute de mii de dolari. Conform analistilor economici din Moldova, fabrica avea o valoare mai mare. Intrigati de prezenta unei companii americane pe teritoriul Transnistriei, am cercetat profilul investitorului. Compania apartine lui Judah Hertz si are adresa în Santa Monica, statul California. Obiectul de activitate al companiei este „afaceri imobiliare”. Cercetând un pic mai atent trecutul lui Judah Hertz, am descoperit ca acesta este acuzat de legaturi cu crima organizata în SUA, mai ales cu familii ale Cosa Nostra si cu traficanti de droguri israelieni.

Hertz, specializat pe achizitii imobiliare, a încercat sa intre în 2000 pe piata jocurilor de noroc din Nevada. Omul de afaceri a trebuit sa ceara o licenta statului Nevada pentru a putea cumpara trei cazinouri în Reno. Licenta i-a fost refuzata fara drept de apel, iar ca urmare lui Hertz îi este interzis din 2000 sa aiba orice fel de afaceri cu detinatori de licente de jocuri de noroc, pe teritoriul statului Nevada. Comisia de licentiere a angajat detectivi care sa caute eventuale legaturi ale solicitantului cu crima organizata. Si a gasit din plin. În primul rând 86 de procese pornite împotriva lui Hertz sau a companiilor sale. Comisia de control a jocurilor din Nevada a mai descoperit ca Hertz are legaturi cu o figura marcanta a lumii interlope, traficantul de ecstasy Jacob Orgad. Orgad este închis la aceasta ora, si e acuzat ca a distribuit cocaina pentru familiile criminale Gambino si Escobar. Orgad a organizat o vasta retea de trafic cu pastile din Europa catre SUA, din care a obtinut milioane de dolari.

Comisia l-a mai acuzat pe Hertz ca urma sa investeasca în cazinouri banii unor intermediari ai lui Jacob Orgad si ai clanului Bachsihan, o temuta organizatie de trafic cu stupefiante. Conform DEA (Drug Enforcement Admnisitration) traficantii israelieni cu legaturi cu mafia rusa, sunt prima sursa de contrabanda cu Ecstasy înspre Statele Unite.

Este cu atât mai interesanta investitia lui Hertz in Transnistria, cu cât acesta nu o anunta pe nici unul dintre site-urile sale. În plus, el nu detine nici o afacere în domeniul textilelor. Dupa episodul licentei din Nevada, Hertz a continuat sa investeasca exclusiv în imobliare, ajungând sa detina 25 la suta din piata spatiilor de birouri de clasa A din New Orleans.

Din ceea ce am observat pe teren, autoritatile din Moldova si Ucraina nu sunt în stare sa tina în frâu contrabanda masiva din Transnistria, nici macar daca ar rezolva problema coruptiei din rândul autoritatilor. Numai pe partea ucraineana, care este considerata mai putin permeabila, exista peste 1.000 de drumuri laterale de-a lungul celor 400 de kilometri de granita. Sunt drumuri din timpul fostei Uniuni Sovietice, folosite de zeci de ani de catre localnici. Singura arma eficienta a ucrainienilor este sa sape transee în aceste drumuri, pentru ca masinile sa nu poata trece. Localnicii au gasit însa o solutie ingenioasa: monteaza stinghii de lemn sau de metal peste care trec TIR-urile. În unele cazuri le folosesc în scop propriu, în altele le închiriaza carausilor. Ne-am deplasat de-a lungul întregii granite cu Transnistria, pornind din sud, de lânga lacul Cuciurgan si terminând în nord, la Timkovo. Am vazut o singura masina de graniceri ucraineni care supraveghea frontiera cu ajutorul unui binoclu, pe înserat, din locul unde drumul principal se îndeparteaza cel mai mult de granita. În plus, masurile anuntate în presa sunt inexistente. Autoritatiile au anuntat grabirea ritmului de sapare a santurilor pe granita, si instalarea de aparatura electronica de supraveghere mai ales în zona lacului Cuciurgan. Santurile nu se vad, aparatura este inexistenta, iar granicerii nu au efectivele necesare sa tina zona sub control.

Singura speranta pentru o schimbare a situatiei este implicarea interntionala. EUBAM (European Union Border Assistance Mission) are un mandat de monitorizare în zona, pe granita cu Transnistria. Seful misiunii este Ferenc Banfi, fostul director al centrului SECI la Bucuresti si are în subordine 55 de ofiteri de teren si 19 angajati în sediul central din Odessa. „Transnistria nu exista pentru noi. Transnistria faciliteaza actele de coruptie, eludarea taxelor vamale, este pe scurt o organizatie criminala” ne împartaseste Banfi. Este cel mai dur discurs pe care l-am auzit venind de la un oficial al Uniunii Europene. Probabil ca de aproape se vede altfel.

EUBAM nu are puteri executive, poate actiona numai cu partenerii locali. La nivel declarativ Banfi se bazeaza pe partenerii locali, pe care-i descrie ca fiind profesionisti. Luat la amanunte însa, realizam ca partenerii sunt de fapt profesionisti în a-i ascunde informatiile mai importante. Desi un convoi de camioane care facea contrabanda cu carne abia fosese retinut si noi cunosteam numele traficantului, Banfi ne-a spus ca nu are astfel de informatii. La câteva ore dupa interviu, secretara acestuia ne-a sunat cerându-ne numele traficantului despre care întrebasem anterior.

Ferenc Banfi

Nici la capitolul deplasari pe teren EUBAM nu sunt mai eficienti. Sunt dotati cu masini de teren albe, inscriptionate cu simbolul UE, care în peisajul local nu se pot deplasa fara sa se dea alarma. Soferii de autobuze si microbuze care se îndreapta spre frontiera încetinesc si-si întreaba colegii care vin din sensul opus: „Sunt europenii în vama?”. În plus, birourile locale par a fi nefunctionale. Din cele cinci birouri locale, l-am vizitat pe cel din nord, anuntat a fi la Timkovo, un sat aflat chiar pe granita. Am ajuns pe înserat. Nici urma de ofiteri ai EUBAM. Ne-am deplasat pâna în urmatorul sat, mai departe de frontiera. Acolo, sediul garii fusese transformat în birou al EUBAM, însa era pustiu. „Dupa sase nu mai e nimeni aici, toti dorm la Kotovsk, la 30 de kilometri” ne spune un satean. Într-adevar, toate masinile EUBAM se retrageau în Kotovsk atunci când noi ne îndreptam spre granita. Imediat dupa lasarea serii drumurile de tara se animeaza. Apar camioane si dubite cu numere de Râbnita. Localnicii îsi încep munca.

Proiectul Transnistria este o investigatie jurnalistica a CRJI, finantata de catre SCOOP din Danemarca si SAS din Elvetia. La documentare au participat Vitalie Calugareanu (Chisinau), Vlad Lavrov (Kiev), Igor Boldyrev (Odessa) si Alexander Bratersky (Moscova. Foto Robert Ghement.