Vineri, 5 Martie 2004: Jurnalismul de investigatie în presa locala s-a transformat în

Câinele de paza al patronului

de Sorin Ozon, Liviu Avram si Stefan Cândea

Pe 3 decembrie anul trecut, un ziarist din Timisoara se îndrepta spre casa traversând centrul orasului, dupa o zi de munca în redactie. Ino Ardelean nu si-a mai petrecut seara alaturi de familie, ci a ajuns semiconstient într-un pat al Spitalului Judetean. El s-a trezit într-o balta de sânge, dupa ce un grup de agresori l-au atacat violent din spate. Dubla fractura de mandibula si multiplele rani l-au tinut în spital pe ziaristul timisorean, departe de articolele critice si investigatiile cu care îsi obisnuise cititorii. Agresorii nu au fost identificati nici pâna acum, la 3 luni de la producerea atacului.

Doua saptamâni mai târziu, la sute de kilometri distanta. Ziaristul Zoltan Szonyi din Miercurea Ciuc primeste cadou de Craciun o serie de lovituri aplicate cu o ranga, în special în zona capului. Atacul a avut loc în scara blocului unde locuieste Szondy. Agresorii nu au fost identificati nici în acest caz.

Cei doi ziaristi au cu siguranta un lucru în comun: înaintea atacurilor violente din decembrie, ei au publicat mai multe articole de investigatie, criticând personaje potente financiar sau politic pe plan local.

Acestea nu sunt singurele agresiuni împotriva ziaristilor în România secolului 21, aflata la un pas de integrarea în NATO si în cursa pentru integrarea europeana. Cu siguranta ca aceste cazuri sunt semnale evidente de alarma cu privire la conditiile în care ziaristii îsi desfasoara meseria în România. Dar nu numai atât. Articolele care au deranjat si provocat atacuri asupra autorilor sunt articole de investigatie, gen de articole care apar din ce în ce mai rar în presa locala si nationala. Pornind de la acest fapt, CRJI împreuna cu Transparency International si Agentia de Monitorizare a Presei încearca sa stabileasca care sunt factorii care împiedica aparitia articolelor de investigatie, în special în mass-media locala. Pentru aceasta ziaristii CRJI s-au deplasat în 12 mari orase din tara, intervievând ziaristi, proprietari de presa, politicieni locali si oameni de afaceri.

*Unicul ziarist de investigatie la Miercurea Ciuc este si consilier local
La Miercurea Ciuc privatizarea nu a atins si singurele ziare locale. Adevarul Harghitei si Harghita Nepe se afla înca în proprietatea Consiliului Local care pompeaza la nevoie bani pentru tiparirea celor doua titluri. Hargita Nepe este de limba maghiara motiv pentru care are un tiraj mult mai mare, vinzarile si publicitatea asigurindu-i existenta (finantarile de la CJ sint foarte rare la acest ziar). Despre ziaristi tineri angajati la aceste ziare nici nu poate fi vorba. Cele doua ziare au în comun un corp redactional îmbatrânit. Presa fac cam tot aceeasi ziaristi care scriau despre maretele realizari ale conducatorului iubit. De aceea articole de investigatie îsi fac foarte rar aparitia în paginile celor doua ziare.
Personalul imbatrinit nu angajeaza jurnalisti tineri care ar putea face investigatii. Am întâlnit la Miercurea Ciuc si o problema de perceptie a juranlismului de investigatie. Începind cu politicienii si terminind cu jurnalistii, toti cred ca daca un ziar publica un zvon sau un articol mai critic acestea sunt articole de investigatie. Tocmai de aceea în Miercurea Ciuc nu am putut descoperi decit un singur jurnalist care cocheteaza cu investigatiile. Szondy Zoltan, jurnalist la Hargita Nepe a iesit in evidenta dupa ce, in urma unor articole despre un pitoresc personaj local catalogat drept mafiot, a fost batut cu bestialitate în scara blocului unde locuieste. Inca nu se stie cu exactitate cine sint autorii agresiunii. Szondy Zoltan nu este însa numai jurnalist. El este conslilier în Consiliul Local, membru in Consiliul National Secuiescu (care militeaza pentru obtinerea autonomiei teritoriale si administrative a judetelor Covasna, Harghita si Mures) si viitor candidat la primaria Harghitei.
Interesant este ca în ciuda celor prezentate mai sus, la intrebarea “exista jurnalism de investigatie in media locala”, atit politicienii cit si jurnalistii, raspund afirmativ, fara sa stea prea mult pe ginduri.

*Investitii în presa scrisa baimareana
In Baia Mare, desi nu prea exista presa de investigatie, situatie este promitatoare. Fata de anii trecuti, s-a investit vizibil in presa scrisa si, chiar mai mult, s-au deschis ziare noi. Aici exista doua cotidiane importante (Graiul Maramuresului si Glasul Maramuresului) si un saptaminal nou (Gazeta de Maramures) deschis de un trust de presa din Cluj, extins in mai multe orase din tara. Interesant este ca in urma cu citiva ani, cind situatia financiara a ziarelor era dificila si nu existau investitii majore, materialele de investigatie erau mult mai prezente si mai incisive in publicatiile baimarene. Totusi, concurenta dintre cele 3-4 cotidiane din Baia Mare este benefica presei locale. Fiecare ziar a incercat sa gaseasca ceva nou, sau sa adopte stiluri de success pentru a depasi concurenta. Din pacate, articolele de investigatie nu-si gasesc locul în aceasta strategie. Lider de piata este Glasul Maramuresului (la care actionar principal este un om de afaceri local) care a adoptat un lay-out mai indraznet, a sufocat cititorii cu concursuri dar a ramas si cel mai critic ziar din oras.

*Clujul este „fruncea” la articole de investigatie
In Cluj situatia este mult mai speciala si mai complicata. Dezvolatarea unui trust de presa local care detine mai multe publicatii (inclusive in alte 7-8 orase din tara printre care si Baia Mare) a lasat concurenta in urma reusind sa detinina practic monopolul in presa locala. Celelalte ziare mai importante sint doua de limba maghiara – Kronika si Szabadsag, Evenimentul de Cluj si Monitorul de Cluj. La ora actuala, cele mai importante ziare din Cluj Napoca sint cotidianul Buna Ziua Ardeal si saptaminalul Gazeta de Cluj (ambele sub acelasi patronaj) care abunda in materiale de investigatie. Cu toate acestea, primul are un tiraj de 4000 de exemplare pe zi, iar cel de-al doilea de 3500 pe saptamina. Prezenta unor facultati de traditie in oras ofera angajatorilor din presa clujeana o categorie de “jurnalisti” de care alte orase nu se bucura: studentii.
Multi studenti bat la portile redactiilor inca din primii ani de facultate. Ei sint de preferat din mai multe motive: nu sint costisitori, scriu relativ corect si, intr-un final, nu ramin decit cei mai buni. Acest aspect a permis marginalizarea jurnalistilor de investigatie mai vechi (cu experienta de peste 5 ani) si inlocuirea lor cu tinerii jurnalisti proveniti din rindurile studentilor. Veteranii ziaristilor de investigatie clujeni isi realizau anchetele aproape exclusiv cu sprijinul lucratorilor din serviciile secrete locale ori în alte moduri, total neprofesioniste. Au rezultat destule acuze de coruptie si nesfârsite jocuri de manipulare si dezinformare prin intermediul dezvaluirilor din presa. Exista însa cazuri de jurnalisti de investigatie veterani, care au fost înlaturati pe motiv ca au intrat in conflict cu patronii. Sau pur si simplu au fost preferati ziaristi mai tineri si mai putin costisitori. Cu toate acestea, Clujul este unul dintre liderii nationali in presa de investigatie locala. Abundenta de subiecte de investigatie publicate la nivel local a dat nastere la un fenomen îngrijorator: articolele sunt copiate pur si simplu de catre corespondentii locali ai cotidianelor centrale. La Cluj, unii corespondenti nu fac decât sa preia si sa semneze articole publicate de colegi din presa locala, pe care apoi le transmit la Bucuresti.

*Brasov – dezastru în presa scrisa
La chioscurile de ziare din Brasov pot fi cumparate 6 titluri locale. Dintre ele, Transilvania Expres este ziarul cel mai cautat, ajungând la 10 mii de exemplare vândute. Actionariatul ziarului, format din oameni de afaceri brasoveni cu putere financiara, îi permite Tranzilvaniei Expres si o pozitie critica fata de guvernanti. Ziaristii si chiar oamenii de afaceri locali acuza însa acest ziar ca este din ce în ce mai favorabil PSD-ului. Un lucru destul de neobisnuit: redactorul-sef al ziarului Enache Stoica s-a decis sa candideze la postul de primar al Brasovului, ca independent. Actualul primar Ioan Ghise îl acuza direct pe ziaristul candidat ca s-a aliat cu sefii PSD si PD pe plan local, si ca singurele articole critice care mai apar în Transilvania Expres tintesc Primaria: „Ma acuza zilnic de câte ceva, fara sa publice si punctul meu de vedere. Modifica articolele ziaristilor, daca acestea nu sunt destul de agresive.” Trebuie mentionat faptul ca la ora actuala Stoica nu se mai afla în caseta redactionala ca redactor-sef.

Restul ziarelor brasovene se zbat într-o mizerie crunta. Piata locala de presa a fost farâmitata prin diverse tertipuri, astfel încât Buna Ziua Brasov, Monitorul Expres, Gazeta de Transilvania, Obiectiv si Monitorul de Brasov vând de la cîteva sute de exemplare (cazul Gazetei, Obiectiv si Monitorul) la maximum 5 mii de exemplare – Monitorul Expres. În cele mai multe cazuri articolele critice vizeaza tinte precise dictate de interesul patronatului. În ceea ce priveste investigatii publicate în Brasov – despre aceasta nici nu poate fi vorba. Nu am putut identifica nici macar un jurnalist de investigatie care sa nu fie acuzat de colegi din presa ori politicieni ca nu este în slujba vreunui grup politic local. Marius Stoianovici, director si redactor-sef al proaspatului Monitorul Expres (desprins cu scandal din Monitorul de Brasov) ne-a declarat: „PSD a urmarit sa farâmiteze presa locala, nu a fost interesat sa-si transmita mesajul electoral prin intermediul unei prese puternice. Singura noastra speranta acum ar fi o investitie straina, care sa consolideze o retea de ziare locale. Pe plan local nimeni nu poate face fata presiunilor economice, politice si juridice.”
Ovidiu Fodor, director general la Buna Ziua Brasov, considera ca situatia economica a Brasovului se reflecta si în mizeria din presa: „Nu sunt bani sa întreti o redactie profesionista, sa investesti în ziaristi. Cei buni pleaca rapid, altii migreaza între redactii. Se lucreaza cu pensionari si studenti platiti foarte prost, sau cu redactii închiriate. Iar majoritatea ziarelor au datorii enorme la stat, ceea ce le face dependente de politic.” Fodor ne explica de ce investigatiile jurnalistice nu-si prea mai au locul în ziarul sau: „Am urmarit tendinta ziarelor nationale, în special cele concentrate în trecut pe investigatii. Vânzarile lor au crescut în momentul în care au renuntat treptat la acest gen de presa. Parerea mea este ca oamenii s-au saturat sa citeasca tot felul de dezvaluiri care ramân fara urmari.”
Lipsa presei de investigatie în presa brasoveana este pusa de catre primarul Ghise pe seama dependentei financiare de nucleul politic aflat la putere în Brasov. Astfel ziaristii competenti nu au cum sa se dezvolte – iar lipsa competentei în acest domeniu se face simtita în paginile ziarului.

*Iasiul iese în evidenta
Oferta publicistica în Iasi este bogata, si totusi articolele de investigatie sunt din ce în ce mai rare. Dintre cele 8 ziare locale, poti avea norocul sa citesti investigatii numai în „Ziarul de Iasi” si „Ieseanul”. Personalitatile implicate în administratia publica locala sprijina cel putin la nivel declarativ prezenta jurnalismului de investigatie, admitând importanta acestui gen de presa pentru comunitate. Întrebati însa daca au cunostinta de cazul vreunui politician sau functionar public corupt a carui cariera s-a întrerupt brusc din cauza unor articole de presa, raspunsul este invariabil: „Nu, la Iasi nu am avut asemenea cazuri. Este un judet linistit!”. Mai marii Iasului se declara totodata pentru sprijinirea ziaristilor în eforturile acestora de documentare. La rândul lor însa, ziaristii identifica pe lista de obstacole frecvente opacitatea institutiilor publice în furnizarea informatiilor. Sorin Semeniuc, de la „Ieseanul”, a pornit chiar un proces cu autoritatiile locale pe baza legii 544, dupa ce s-a lovit de un refuz la o solicitare de informatii de interes public.

O particularitate a peisajului mediatic iesean o constituie existenta unei facultati de Jurnalistica concentrata pe partea practica a profesiei. Studentii care termina aceasta facultate au la activ cel putin experienta muncii de jurnalist la ziarul „Opinia Studenteasca”, la agentia de stiri a facultatii si la o revista lunara online. Dupa cum ne-a declarat Daniel Condurache, directorul Opiniei Studentesti, Facultatea produce foarte multi jurnalisti buni care nu au însa unde sa lucreze în presa locala, dupa terminarea studiilor.

De mentionat ca exista destul de multe subiecte de investigatie care au plecat din Iasi, fiind preluate de mass-media nationala.

*Oamenii de afaceri din Bacau considera ca jurnalismul de investigatie este inexistent
La Bacau, oferta editoriala nu mai este atât de variata. Exista 3 ziare, din care doua cu proprietari implicati direct în politica. Ziarul Desteptarea, care face parte din trustul media cu acelasi nume, apartine primarului Sechelariu. Ziarul Monitorul de Bacau apartine fiicei senatorului PD de Bacau, Vasile Nistor. În sfârsit, „Ziarul de Bacau” este în proprietatea unor oameni de afaceri locali.

La capitolul dotari si investitii, ziarul primarului Sechelariu se afla în top. Totusi, singurele investigatii care au razbit din aceasta zona în presa centrala, vin din redactia Ziarului de Bacau, o redactie modesta în comparatie cu cea a fostului ziar comunist. Iar subiectele care ating personaje precum Sechelariu sau Iacubov au fost atât de des agitate pe plan local fara prea multe argumente, încât si-au pierdut deja din impact. Ziaristi de investigatie în Bacau nu prea mai gasesti. Lucru recunoscut chiar si de catre Sechelariu, care ne-a declarat ca si-ar dori ca faptele de coruptie sa fie reflectate mai des chiar si în paginile propriului ziar. Fina ironie oare?
Deputatul Nistor este însa mai optimist. El considera ca singurul ziar care mai produce investigatii este „Monitorul de Bacau”, dar si aici mai este nevoie de ziaristi priceputi în acest domeniu. Totodata, Nistor are o perceptie cel putin ciudata cu privire la jurnalistii de investigatie: „Ei nu trebuie sa fie cunoscuti opiniei publice, altfel ar ajunge într-un real pericol!”

La nivel declarativ, autoritatile bacauane au fost la fel de politicoase în declaratii privind jurnalismul de investigatie, exceptie facând primarul Sechelariu, intervievat si ca politician si ca patron al trustului Desteptarea. Sechelariu ne-a declarat ca singurul ziar în care are încredere este ziarul propriu, ziar care ar aborda subiecte de investigatie din toate domeniile: „Mai ales în primarie, este foarte folositor pentru mine acest ziar. Este ca o politie interna, îmi atrage atentia unde sunt probleme sau acte de coruptie.” Sechelariu recunoaste ca trustul nu este profitabil, necesitând sprijin financiar din partea proprietarului, adica a familiei sale. Chiar si puternicul primar a simtit pe pielea sa presiunile unui patron de presa obisnuit: „Au fost presiuni, chiar din partea unor colegi de partid, sa nu apara cutare sau cutare material. Presiuni voalate. Cu ce pot fi eu amenintat? Nici macar cu oprirea difuzarii, pentru ca avem retea proprie de difuzare.”

Cei mai pesimisti interlocutori cu privire la jurnalismul de investigatie sunt oamenii de afaceri. „Nimeni nu a stimulat acest domeniu, iar ziaristii nu au înteles cât de important este” ne-a declarat un om de afaceri local care a preferat sa ramâna anonim.

*În Galati presa locala nu se încumeta la anchete propri
„Viata Libera” din Galati pare sa fie lider de piata în localitate si se afla în expansiune. O explicatie ar fi si faptul ca ziarul este fostul cotidian comunist privatizat dupa 1990, care a avut întotdeauna o piata constanta asigurata de mica publicitate. Ziarul a fost cumparat de angajati, dar actiunile majoritare sunt detinute numai de câtiva – conducatorii actuali ai ziarului. Din discutia cu directorul Radu Macovei am aflat ca ziarul are o retea proprie de difuzare din care o parte se afla pe domeniu privat si chiar o tipografie proprie. Singurele presiuni cu care se confrunta ziarul sunt legate de marea publicitate si de multitudinea de procese pe rol pentru insulta si calomnie. Directorul ziarului sustine ca publica destul de des investigatii din diverse domenii, însa o discutie amanuntita cu ziaristii care semneaza aceste investigatii arata ca la baza acestor articole stau în principal informatiile si dosarele de la politie.

Fostul jurnalist Lili Dedu, acum patronul cotidianului Impartial si al unei companii private de pompieri, considera ca „Viata Libera” este mult prea blânda cu autoritatile locale, tocmai pentru a prospera financiar si ca singurele investigatii de anvergura sunt produse de corespondentii ziarelor nationale. Mai mult, el acuza reteaua de distributie a acestui ziar ca-si saboteaza concurenta care este obligata sa foloseasca aceeasi retea.

Primarul si prefectul orasului realizeaza ca presa de investigatie este foarte importanta pentru comunitatea locala, dar nu pot sa dea nici macar un exemplu în care un politician sau functionar public corupt a fost demis în urma unor anchete de presa. Ei identifica pâna si obstacolele aflate în cale jurnalistilor de investigatie: greutatea cu care se obtin informatiile de interes public!

Pe lânga titlurile mentionate mai sus, în Galati se tiparesc si „Monitorul de Galati”, „Impact” si saptamânalul „Actualitatea”, fara ca acestea sa aiba un aport consistent în domeniul jurnalismului de investigatie. De mentionat ca singurele anchete serioase care razbat din Galati sunt semnate de corespondentul local al ziarului Adevarul.

*La Constanta patronii de presa investesc în proprii câini de paza
Ajunsi la Constanta suntem martorii unei explozii de titluri de presa scrisa, majoritatea tiparite în conditii grafice exceptionale. Atât cotidiane cât si saptamânale. Multe din cele 13 titluri au un tiraj nesemnificativ si cu nume care mai de care mai ciudate. Exista în Constanta spre exemplu saptamânalul „Pravda” sau „Contra-atac de Constanta”. Oferta debordanta de presa scrisa nu este însa o garantie a calitatii articolelor aparute si nici a existentei jurnalismului de investigatie. La o privire mai atenta asupra continutului principalelor titluri realizam cât de sudate sunt ziarele în jurul grupurilor de interese politice si economice din Constanta. „Primarul, prefectul si presedintele Consiliului Judetean au fiecare ziarul lui” ne-a declarat un ziarist din presa locala, sub protectia anonimatului. Conform declaratiilor jurnalistilor constanteni, Telegraf este ziarul care serveste interesele primarului Radu Mazare, Replica de Constanta – prefectului Gheorghe Martin iar Jurnal de Constanta presedintelui Consiliului Judetean Stelian Dutu. Desigur ca acestia neaga o implicare directa, iar în mare parte actele firmei editoare le dau dreptate. Continutul editorial vorbeste însa de la sine.

Un alt pol de influenta este trustul media al omului de afaceri Bosânceanu, fost membru si finantator PSD. Cotidianul acestuia, Cuget Liber este al doilea ziar ca circulatie dupa Telegraf.

Privind un astfel de tablou al presei locale constantene realizam ca în acest oras nu exista presa decât pentru un singur scop: protejarea stapânului si atacarea dusmanilor acestuia. Câinele de paza al democratiei s-a transformat în câinele de paza al fiecarui proprietar în parte. Din cauza aceasta investigatiile jurnalistice sunt din ce în ce mai rare iar autocenzura functioneaza din plin la ziaristii care obisnuiau sa realizeze materiale de investigatie. Rezultatul final este ca în al doilea oras ca marime al tarii si cel mai mare port, o multime de subiecte care se preteaza a fi investigate sunt pur si simplu date uitarii. Catalin Siclitaru, redactor sef adjunct la Jurnal de Constanta, ne-a vorbit despre presiunile la care a fost supus ca angajat al ziarului Independentul, presiuni care l-au determinat sa-si puna în functiune un puternic sistem de autocenzura. „Aveam destule subiecte interzise în cadrul ziarului, blocate din motive politice sau economice ale patronului. Daca anchetele noastre atingeau parteneri ai patronului sau firme care aveau reclama în ziar, nu mai apareau.” Catalin Siclitaru ne-a povestit chiar si de atacuri initiate de patronatul ziarului pentru obtinerea de publicitate. Nici macar anchetele acceptate nu scapau publicate ca atare. Sensul final al acestora era modificat fara argumente.

La fel ca si în alte orase unde investigatiile pe plan local sunt înabusite, singura speranta ca subiecte tabu din Constanta sa vada lumina tiparului sunt corespondentii locali ai ziarelor nationale. Acestia însa nu sunt atât de usor de contactat pe plan local.

În afara primarului Radu Mazare, ceilalti reprezentanti ai autoritatilor locale apreciaza jurnalismul de investigatie din Constanta. Primarul considera însa ca acest gen de presa este inexistent. Principala cauza? „Incapacitatea ziaristilor de a se documenta.” Totodata, Mazare considera ca incompetenta profesionala a ziaristilor este singurul obstacol în calea publicarii unor articole de investigatie. „Ziaristii doar indica acte de coruptie, dar nu le sprijina cu documente.” Totodata primarul Mazare reclama practici incorecte ale unor jurnalisti sau institutii de presa, declarând ca a fost atacat în presa numai pentru obtinerea unor anumite favoruri.

*La Timisoara nu mai poti fi jurnalist de investigatie pe plan local
Considerat multa vreme un judet “relaxat” din punctul de vedere al jurnalismului de investigatie, Timisul cunoaste un declin al acestui gen jurnalistic in ce priveste numarul vectorilor media care il practica. Inclusiv ziare cunoscute alta data pentru dezinvoltura cu care abordau orice subiect au ajuns acum sa evite unele zone, mai cu seama cele legate de oamenii puterii. Un ziarist cunoscut pentru incisivitatea sa spune ca i s-a interzis in mod expres sa mai scrie ceva despre un influent om politic local, intrucat afacerile colaterale ale patronilor sai ar putea fi afectate. Desi ar fi avut la indemana optiunea de a se transfea la alta publicatie, ziaristul ne-a declarat ca a optat sa-si pastreze locul de munca, din loialitate fata de redactorul sef, care l-a sustinut in conflictul sau cu patronii. Ziarul Prima ora se afla in proprietatea lui Dan Ioan Sipos, presedintele CJ Timis, si e de la sine inteles ca investigatiile la adresa puterii sunt aici inexistente. Se gasesc insa destul de frecvent atacuri impotriva ziaristilor incomozi. Renasterea Banateana abordeaza destul de rar jurnalismul de investigatie, preferand o atitudine neutra, de ziar informativ. O nota aparte poate fi sesizata la liderul de piata, reprezentat de trustul Agenda, care editeaza cotidianul local Agenda zilei si saptamanalul regional Agenda. Patronul si directorul Agendei, Zoltan Covacs, refuza in mod programatic publicarea de investigatii: “Suntem strict publicatii de informare, asa ne-am declarat acum 14 ani si ziarele merg foarte bine. Ziarele care faceau investigatii au murit intre timp, noi am ramas”. Intrebat daca influenta publicatiilor sale nu l-ar putea face sa reconsidere atitudinea sa fata de jurnalismul de investigatie, Zoltan Covacs a replicat: “De ce sa stricam o treaba care merge bine? Oricum, un bun jurnalism de investigatie nu se poate face decat daca ai surse foarte bune in serviciile secrete. Nu cred ca e cazul la noi”. In acest moment, ziaristii timiseni sustin la unison ca postura cea mai propice in care se poate face jurnalism de investigatie este cea de corespondent la publicatiile centrale.

*Mehedinti – lipsa ziaristilor specializati
Ziarele locale abordeaza rar investigatiile, in principal din cauza lipsei ziaristilor specializati. Liderul de piata, ziarul Datina, este detinut de George Buretea, care e in acelasi timp si director in structurile Consiliului Judetean, ceea ce, probabil, ii afecteaza intr-o oarecare masura dezinvoltura de a aborda detasat subiecte sensibile. Alte publicatii, precum Sever Press sau Obiectiv Mehedintean, publica sporadic investigatii si nu de putine ori acestea sunt vazute ca rezultand din disputele subterane dintre diversi centri de putere. Capacitatea economica scazuta a zonei face, de asemenea, ca publicatiile sa fie extrem de fragile in fata presiunilor economice. Situatia este oarecum ameliorata prin faptul ca in Mehedinti apar si ziarele regionale Gazeta de Sud, Editie Speciala de Oltenia si Opinia Olteniei, toate editate la Craiova, dar cu subredactii in Drobeta Turnu Severin. Distanta geografica dintre Drobeta Turnu Severin si Craiova atenueaza contactul direct intre autoritatile Mehedintiului si centrele de decizie ale acestor publicatii, fapt care creaza premise mai permisive pentru abordarea subiectelor de investigatii.

*La Craiova presa este libera, ziaristii mai putin
Tabloul presei craiovene este unul destul de bogat si de divers. Publicatiile care conteaza sunt cotidianele regionale Gazeta de Sud (lider de piata), Editie Speciala de Oltenia, Opinia Olteniei si cotidianul local Cuvantul libertatii. Toate abordeaza, intr-o masura mai mare sau mai mica, subiecte de investigatie, dar si aici gasim destule constrangeri, mai cu seama de ordin economic. Desi proprietarii de media au tendinta de a spune ca nu au inhibitii in a aborda orice subiect, ziaristii intervievati sustin ca asemenea declaratii ar trebui oarecum amendate. Ceea ce frapeaza in mediul presei craiovene e faptul ca la ziaristi este bine sedimentata ideea ca trebuie sa slujeasca in primul rand interesele patronilor, ceea ce ii face sa se resemneze destul de usor atunci cand li se blocheaza fie documentarea unor materiale, fie materialele ca atare. De cele mai multe ori, explicatiile oferite reporterilor sunt de natura economica, ceea ce face orice riposta inutila. Proprietarii ziarelor sunt oameni de afaceri influenti, de multe ori cu interese contrare, si de aici sentimentul ca fiecare publicatie este “arondata” unui anume grup de interese. Poate tocmai din acest motiv, presa craioveana emana sentimentul de diversitate. Cu alte cuvine, la Craiova, presa e libera, ziaristii mai putin.

*Pitesti – jurnalism de investigatie de maniera “diplomatica”
Liderul presei argesene este, de departe, cotidianul Curierul zilei. Proprietarul si directorul publicatiei, Constantin Negut, spune ca permite publicarea de investigatii, insa intr-o maniera nuantata. El e convins ca in presa centrala este mult mai usor de promovat acest tip de jurnalism, intrucat jurnalistul scrie indeobste despre oameni pe care nu-i cunoaste. La un ziar local si intr-o comunitate relativ mica, Negut spune ca jurnalismul, inclusiv cel de investigatie, trebuie abordat intr-o maniera “diplomatica”, menita a lasa deschise canalele de comunicare cu cei vizati. Alte publicatii (Observator, Societatea argeseana, Top) au tiraje mici si sunt considerate ca apartinand zonei de influenta a liderilor PSD. Saptamanalul 7 zile a publicat multe materiale de investigatii si a fost nevoit sa se confrunte cu mari probleme, inclusiv cu refuzul tiparirii. De putin timp, publicatia a fost preluata de un parlamentar PRM, moment in care mai multi ziaristi au fost nevoiti sa plece si sa ramana fara angajament sau doar cu colaborari in presa centrala.

*În loc de concluzii
În urma documentarii pe teren în cele 12 orase din România, putem trage o singura concluzie: presa de investigatie în mass media locala este pe cale de disparitie. Nici nu este de mirare, pentru ca ea urmeaza în ritm mult mai vertiginos tendinta înregistrata în publicatiile cu acoperire nationala. Ziaristi slab pregatiti gata de compromisuri, proprietari de presa lacomi, politicieni si oameni de afaceri corupti care exercita presiuni inimaginabile asupra ziaristilor – fiecare are partea sa de vina.

Toti jurnalistii tânjesc dupa investitori straini care sa formeze retele de ziare locale puternice si care sa le permita atacarea unei palete mai largi de subiecte. Singura speranta a ziaristilor hotarâti sa faca investigatii sunt ziarele nationale, o speranta cam palida în momentul de fata. Salariile unor ziaristi cu vechime nu depasesc 200 de Euro în mass-media locala, fapt care duce rapid la acte de coruptie dar si la dezinteres fata de performante jurnalistice. De multe ori investigatiile ajung astfel sa fie produse în urma unor dosare servite sau sa depinda numai de surse partinice si sa atace la comanda tinte precise.

Farâmitarea presei locale si distrugerea pietei publicitare este înca un factor care împiedica aparitia articolelor de investigatie. Mai multe ziare într-o localitate nu reprezinta garantia unei oferte editoriale de calitate, ci dimpotriva. Totodata, mai putine ziare într-un oras arata ca pe plan local exista un singur grup de interese care are monopolul asupra presei. În ambele cazuri, produsul editorial este vlaguit si lipsit de credibilitate. Jurnalismul critic si de investigatie nu are nici o sansa sa se dezvolte si sa ajunga la standarde profesionale ridicate într-un astfel de mediu viciat. Câinele de paza al democratiei si-a ascutit coltii dar si-a parasit postul. El s-a transformat în câinele de paza al patronului, indiferent cine ar fi acesta.

Studiu finantat de programul PHARE

Sorin Ozon, sorinozon@crji.org
Liviu Avram, liviuavram@crji.org
Stefan Candea, stefancandea@crji.org