Marti, 24 Iunie 2003: De ce ne-au invadat rusii industria grea
Presati de restrictiile UE, care limiteazã accesul produselor metalurgice rusesti pe pietele Europei de Vest, afaceristii de la Rãsãrit folosesc combinatele românesti pentru a-si vinde otelul
Mamuti industriali precum Combinatul de Oteluri Speciale Târgoviste, SC Industria Sârmei SA din Câmpia Turzii, Republica SA Bucuresti sau ARTROM Slatina au încãput pe mâna unor investitori rusi care au promis cã le vor pune pe picioare prin investitii masive si mãsuri sociale protectioniste.
Investigatia
„Jurnalului National” va demonstra cã rusii sunt interesati
de industria grea din România fiindcã tara noastrã poate
sã exporte, fãrã nici un obstacol sau limitare, produse
metalurgice în spatiul Uniunii Europene. Asta în timp ce industria
metalurgicã din Rusia este subiect al unor restrictii de export din partea
UE.
Începutul noului mileniu a însemnat o perioadã de crizã
în industria metalurgicã mondialã, care a condus la restrictii
si noi reguli impuse pe piata internationalã a comertului cu otel. Unele
dintre cele mai serioase consecinte au fost resimtite de Rusia, deoarece atât
Uniunea Europeanã, cât si Statele Unite ale Americii au impus noi
taxe vamale sau cote pentru importul de otel rusesc. Practic, rusii au voie
sã exporte în spatiul UE 1,2 milioane de tone de otel, ceea ce
reprezintã o foarte micã parte din productia anualã de
otel a Rusiei. Potrivit agentiei de presã Interfax, Rusia a produs, numai
în primele patru luni ale anului 2003, 20,33 milioane de tone de otel
primar. Mãsura luatã de UE este menitã sã protejeze
productia internã de otel în fata otelului rusesc, care intra în
spatiul UE la preturi de dumping. În acest context mai trebuie spus cã,
potrivit analistilor rusi, între 60 si 70 la sutã din otelul produs
în Rusia era exportat pe piete externe, mai ales în UE sau SUA,
în timp ce doar o micã parte din productie era folositã
pentru a acoperi nevoile interne. Mai mult, pe piata ruseascã au început
sã aparã oteluri produse în Ucraina sau Kazahstan, care
au devenit o concurentã foarte serioasã pentru otelul autohton.
STRATAGEMA. Situatia delicatã a industriei metalurgice rusesti în
2001 a dus la crearea unor noi strategii de piatã si cãutarea
unor portite de iesire din crizã. În acel moment, ochii oligarhilor
rusi s-au îndreptat spre Europa de Est si, în special, spre România.
Pentru a ocoli prevederile Uniunii Europene, ce le restrictioneazã importurile
de otel, rusii au recurs la o stratagemã, cumpãrând o seamã
de combinate metalurgice românesti. Potrivit expertilor rusi în
domeniu, calculul este relativ simplu: dacã Rusia cumpãrã
combinate metalurgice în România, atunci va putea sã aducã
în aceste combinate otel rusesc pe care, eventual, îl mai pot procesa
si apoi îl pot introduce pe piata UE ca fiind otel „Made in România”.
Potrivit unui comunicat al Ministerului Industriilor român, în relatiile
comerciale cu produse siderurgice dintre România si UE „nu mai existã
nici un obstacol sau limitare, iar taxele vamale sunt reciproc abolite începând
cu anul 2002”. În acest fel, prevederile UE care limiteazã
cantitatea de otel rusesc sunt ocolite si producãtorii rusi de otel,
precum Uzinele Metalurgice Celiabinsk (MECHEL) sau Compania Metalurgicã
de Tevi (TMK), pot sã-si vândã productia metalurgicã.
MADE IN UE. Mutarea rusilor a luat în calcul si posibila integrare a României
în Uniunea Europeanã în 2007, moment în care posesiunile
rusesti din România s-ar afla în spatiul UE si ar produce otel „made
in UE”, în acest caz accesul pe piatã al otelului rusesc
fiind si mai facil. Rãmâne de vãzut dacã aceste politici
investitionale ale Rusiei, care transformã practic economia metalurgicã
româneascã într-un apendice al industriei rusesti, un debuseu
al excedentului rusesc de otel, nu vor afecta eforturile României de integrare
în Uniunea Europeanã. Mai mult, autoritãtile române
trebuie sã ia în calcul impactul pe termen lung al acestui tip
de investitii, guvernate de interese ce ignorã prioritãtile economice
românesti, si trebuie sã tinã cont si de implicatiile sociale
ale acestora.
Cine sunt „jucãtorii”
Principalii investitori rusi în metalurgia româneascã sunt
CONARES AG si SINARA HÄNDELS GMBH, care sunt reprezentantii Uzinelor Metalurgice
Celiabinsk – MECHEL, respectiv ai Companiei Metalurgice de Tevi –
TMK. Acestora li se alãturã obscurii cumpãrãtori
ai întreprinderii Republica SA din Bucuresti. Investitiile rusesti pe
piata româneascã sunt realizate de firme de interfatã, precum
CONARES TRADING AG sau SINARA HANDELS GMBH, companii situate în afara
granitelor Rusiei si care reprezintã interesele marilor producãtori
de otel de la Rãsãrit.
Otel rusesc cu „haine” europene
În afarã de România, rusii au mai aplicat aceeasi strategie
în Croatia si Danemarca, unde au achizitionat douã combinate metalurgice:
Zeljezara Sisak si respectiv Danish Steel Works A/S. Aceste douã întreprinderi,
plus alte cinci cumpãrate în România, reprezintã principalele
si cele mai noi investitii ale industriasilor rusi din domeniul otelului în
Europa. Iatã ce spune publicatia rusã „Kommersant”,
în numãrul din 28 martie 2003, în legãturã
cu noua strategie a rusilor: „În octombrie 2002, Jysk Stalindustri
afiliatã a NLMK (Combinatul de Oteluri Novolipetsk) a cumpãrat
Danish Steel Works, care se afla în pragul falimentului. Gratie acestei
achizitii, otelul produs în întreprinderea danezã din bare
de otel rusesti va fi considerat produs european si, drept urmare, nu va fi
subiect al vreunei limitãri (n.r. – trebuie spus aici cã
otelul care nu se prezintã sub forme finisate – cum ar fi tevi,
folii galvanizate – nu este supus restrictiilor). Alte afaceri de acest
gen sunt achizitionarea Combinatului de Oteluri Speciale Târgoviste –
România si a micului combinat croat Zeljezara Sisak, cumpãrat de
cãtre MECHEL. În acest context trebuie spus cã rusii au
avut dificultãti în preluarea combinatului croat dupã ce
statul croat a impus noi clauze în contract. Reprezentanti ai companiei
rusesti au explicat aceste achizitii, Danish Steel Works si Zeljezara Sisak,
spunând cã produsele celor douã combinate sunt livrate pe
piata SUA si în Europa de Vest fãrã nici o opreliste. În
vizorul rusilor au intrat si Combinatul Siderurgic de la Cãlan, precum
si Combinatul Siderurgic Resita, ce ar putea fi achizitionat de cãtre
MECHEL dupã nefericita experientã cu firma NOBLE VENTURES.
CONARES TRADING, firma de fatadã
MECHEL, adicã Uzinele Metalurgice Celiabinsk, îsi comercializeazã
otelurile produse pe pietele externe prin intermediul CONARES TRADING AG, o
firmã elvetianã folositã drept fatadã de cãtre
concernul rus. Astfel, CONARES TRADING AG, si nu MECHEL, a achizitionat câteva
dintre cele mai competitive combinate metalurgice românesti.
CONARES TRADING. Aceastã companie a fost înfiintatã în
2001 în orasul elvetian Zug. Presedinte este Vladimir Iorich, care în
actele elvetiene ale firmei este mentionat ca fiind cetãtean german.
Alãturi de Iorich mai figureazã doi cetãteni elvetieni
si, ca unic actionar, CONARES HOLDING AG. Aceastã ultimã companie
a fost înfiintatã în 1995 si îl are ca presedinte pe
cetãteanul elvetian Armand Ineichen-Wallimann, în timp ce Vladimir
Iorich este doar director.
Din acelasi grup de firme am mai identificat: CONARES EAGLE AG si CONARES EAGLE
LIMITED, situatã în Marea Britanie, în care Vladimir Iorich
este de asemenea director. Pânã în prezent, Grupul Conares
a cumpãrat în România: COS Târgoviste si SC Industria
Sârmei SA din Câmpia Turzii. În afarã de acestea, CONARES
a mai cumpãrat pentru MECHEL si combinatul croat Zeljezara Sisak.
De asemenea, CONARES si-a depus candidatura la APAPS pentru achizitionarea întreprinderii
românesti PETROTUB SA.
MECHEL. Combinatul MECHEL este unul dintre principalii producãtori de
oteluri speciale din Rusia. MECHEL poate produce peste 4 milioane de tone de
otel si 3,5 milioane de tone de tablã în fiecare an. Produsele
MECHEL sunt folosite în industria de apãrare, aeronauticã,
agriculturã sau industria nuclearã.
Republica SA – de la caviar la metalurgie
Pe 10 decembrie 1999, firma Moody International Trading Inc. România publica
un anunt în „International Business Journal”, în care
specifica cã doreste sã cumpere caviar la borcan. Astãzi,
aceeasi companie Moody International Trading este actionar majoritar la Republica
SA, întreprindere cu 1.200 de angajati, dar si vârful de lance al
firmei rusesti TEMERSO, care a cumpãrat uzina româneascã
de tevi.
Anterior preluãrii uzinelor Republica, Moody a mai fãcut afaceri
cu sticlã de serã, combustibil M, nitrat de sodiu si valve industriale.
Conform documentelor pe care le detinem, Moody International Trading este o
firmã americanã de „trading posts” înregistratã
în McLean, Virginia, care se ocupã cu intermedieri comerciale si
care este condusã de Ilya Lekuch.
În prezent, alãturi de ceilalti investitori rusi, Moody International
Trading este unul dintre motivele pentru care muncitorii de la Republica au
iesit recent în stradã, protestând din cauza neachitãrii
salariilor si, potrivit sindicatelor, pentru cã „90 la sutã
din muncitori nu au de lucru”. Sindicatele apreciazã si cã
„proprietarul nu a fãcut absolut nimic pentru a asigura materia
primã minim necesarã” pentru a asigura activitatea normalã
de productie. În pofida acestor acuzatii, investitorii de la Republica
SA s-au grãbit sã înfiinteze structuri care sã vândã
otelul produs în întreprinderea româneascã înainte
de a face investitii concrete si înainte de a-si onora obligatiile contractuale.
Aceastã strategie, pe care o vom prezenta în continuare, ne duce
cu gândul din nou la politica ruseascã de ocolire a restrictiilor
de pe pietele internationale prin folosirea întreprinderilor românesti
pe post de marionetã.
REPUBLICA TRADING LTD. Republica Trading Ltd a fost înfiintatã
în Marea Britanie pentru a vinde tevile produse la Republica SA. Pe site-ul
de Internet al Republica Trading (www.r-trading.net) este specificat faptul
cã Republica Trading comercializeazã în exclusivitate produsele
Republica SA si cã are drept parteneri de afaceri companii ca: Yukos,
LukOil, SIBNEFT, Rosneft si multe alte companii din Statele Unite, Emiratele
Arabe Unite, India etc. Aceastã abundentã de parteneri nu explicã
deloc situatia dificilã a Republicii SA si faptul cã angajatii
nu au de lucru.
Site-ul de Internet al Republica Trading a fost înregistrat pe 20 septembrie
2002 de cãtre compania Temerso (n.r. – alãturi de Moody
Trading, unul dintre cumpãrãtorii Republica SA). Urmele acestei
companii se pierd undeva în Ekaterinenburg, Rusia, unde, la un târg
metalurgic din 2002, este mentionatã ca prezentator al produselor concernului
metalurgic japonezo-chinez Czu-Czhoy Ltd.
În acelasi timp, firma Republica Trading Limited din Anglia este o firmã
de „tip instant”, în care director este Lioudmila Michael,
din Cipru. Adrian Lazea, reprezentant al Moody, ne-a declarat cã Moody
International Trading s-a retras din afacerea Republica la sfârsitul lunii
martie, în prezent doar TEMERSO fiind implicatã în afacere.
Se pare cã firma Moody nu i-a informat despre acest lucru si pe muncitorii
de la Republica, care protesteazã, în aceste zile, în stradã,
împotriva firmei Moody si a rusilor. Lazea ne-a mai spus cã firma
Moody s-a reîntors la activitãtile de trading. Lazea a adãugat
cã nu stie cã, în 2002, patronul sãu, Ilya Lekuch,
vindea otel în numele Republica Trading Ltd.
Tevi si spãlare de bani
SINARA Händels GMBH este o companie situatã în Köln,
Germania, dar actionarii ei sunt rusi. Sinara este în fapt o fostã
întreprindere de comert exterior a fostei Uniuni Sovietice. În prezent,
Sinara actioneazã ca interfatã pentru grupul TMK si a achizitionat
în România producãtorul de tevi ARTROM din Slatina. Unul
dintre rusii aflati în spatele SINARA, Viktor Makarov, a fost arestat
în 1999, în Köln, deoarece compania a eludat taxele vamale
ce trebuiau achitate pentru importuri de produse metalurgice rusesti si a practicat
preturi de dumping pe piata germanã.
În prezent, fiul lui Viktor Makarov, Vasili, în vârstã
de 26 de ani, conduce afacerea ARTROM din Slatina. În toamna anului trecut,
tatãl sãu a declarat, din motive lesne de înteles, cã
nu mai are nici o legãturã cu afacerile SINARA. Încã
înainte de achizitionarea oficialã a ARTROM, Vasili Makarov a înfiintat,
împreunã cu directorul ARTROM, Adrian Popescu, o serie de firme,
situate în curtea ARTROM, care se ocupã cu comercializarea de tevi.
Mai trebuie mentionat cã SINARA a fãcut primul pas pentru achizitionarea
ARTROM în momentul când a cumpãrat datoria pe care întreprinderea
româneascã o avea la AVAB. Aceeasi stratagemã a fost folositã
si de investitorii de la Republica SA.
TMK. TMK sau „Întreprinderea Metalurgicã de Tevi” este
unul dintre cei mai importanti producãtori de tevi din Rusia. Grupul
TMK cuprinde combinatele: Seversky, SINARA si Volzhsky, precum si, ca achizitie
externã, ARTROM România. Principalul actionar al TMK este grupul
MDM (Mezhregionalny Delevoi MIR-Interregional Business World), grup de afaceri
implicat în cea mai mare operatiune de spãlare de bani din istorie.
Practic, numele MDM este legat de spãlarea, între 1996 si 1999,
a peste 7 miliarde de dolari apartinând mafiei ruse, prin intermediul
Bank of New York (BoNY). (Paul Cristian Radu, Stefan Cãndea, Sorin Ozon)