Vineri, 30 August 2002

Arhiva

Vineri, 30 August 2002: Romania, in plasa magnatilor rusi

Paul Cristian Radu, Dan Badea, Sorin Ozon, Daniel Neamu

Reprezentantii concernului rus MDM sustin fara rezerve ca detin controlul la ARTROM Slatina

Firme din fostul spatiu sovietic, suspectate de legaturi mafiote, au cumparat de la stat intreprinderi metalurgice din Slatina si Oradea
Firma “Derutra Romania” SRL din Slatina este o prelungire a firmei “DERUTRA GmbH”, infiintata in anii ‘20 de rusi si folosita ca structura a spionajului sovietic
“Rusia este astazi o perfect definita mafiocratie” - spun expertii in domeniul crimei organizate transnationale. Mafia rosie, cu complicitatea vechilor structuri ale KGB si GRU, dar si a multor politicieni de la Kremlin, a creat retele de crima organizata care au depasit de mult frontierele Rusiei, impinzind lumea. Tavalugul rusesc, perceput in sensul de penetrare economica, nu a ocolit nici Romania. In materialul de fata prezentam, in premiera, una dintre afacerile pe care firme rusesti aflate in strinsa legatura cu serviciile secrete din tara de la Rasarit le desfasoara pe teritoriul Romaniei. Mai mult, in spatele acestor firme se profileaza umbra celor mai periculoase grupari de crima organizata din lume si un plan minutios pregatit in vederea expansiunii rusesti catre Vest.

“DERUTRA” si spionajul sovietic

La inceputul anilor ‘20, sub patronajul discret al serviciilor de spionaj rusesti, Rusia si Germania infiintau o societate cu raspundere limitata, denumita “DERUTRA GmbH” sau “Deutsch Russische Transport Gesellschaft”. SRL-ul avea menirea de a facilita colaborarea in plan militar intre cele doua tari care, pina la sfirsitul anilor '30, au facut numeroase afaceri cu armament. “DERUTRA” este, de altfel, mentionata in documente din vremea lui Trotki, precum raportul 5969, datat 8 iulie 1925, si semnat de un anume M.I. Frumkin, la acea data Comisar al Poporului pe probleme de comert exterior.
In aceeasi perioada cu DERUTRA, s-au mai infiintat si alte firme mixte sovieto-germane, cum ar fi, de exemplu, “DERULUFT”. Ca si in cazul DERULUFT, si in cazul DERUTRA controlul a fost preluat de rusi, care au folosit contactele comerciale si militare ale celor doua firme pentru a crea o elaborata structura de spionaj. DERUTRA a desfasurat o intensa activitate de spionaj inainte, in timpul si dupa cel de-al doilea razboi mondial, fiind o buna acoperire pentru agenti secreti precum celebrul Richard Sorge. Publicatia germana “Der Spiegel” mentioneaza DERUTRA ca fiind “o structura a spionajului extern sovietic”, intr-un articol din 18 iunie 2001 care analizeaza activitatea lui Richard Sorge si a altor spioni. De asemenea, firma sovietica mai este mentionata ca fiind, dupa cel de-al doilea razboi mondial, compania care a transportat in Rusia o parte din tezaurul ucrainean care fusese furat de nemti in timpul razboiului. Ca un amanunt, si in ziua de astazi ucrainenii adreseaza memorii guvernului rus pentru restituirea completa a obiectelor de patrimoniu preluate prin DERUTRA.
Cel de-al doilea razboi mondial s-a incheiat, razboiul rece s-a sfirsit si el si, o data cu el, i-a fost pusa cruce si orinduirii comuniste. Cu toate acestea, reminiscentele vechii mentalitati inca fac legea in tarile Europei de rasarit. Mai mult, vechile structuri ale serviciilor secrete externe au scapat de sub controlul statal si, folosind infrastructura creata in perioada razboiului rece, si-au creat noi retele, asociindu-se cu grupari de crima organizata si corupind politicieni la nivel inalt. Au patruns aceste structuri si in Romania? Care ar putea fi interesele lor in tara noastra?

Legaturile rusesti din Romania

In orasul Slatina, pe strada Draganesti nr. 93, in incinta societatii comerciale ARTROM SA, mai precis la etajul 1 al cladirii, functioneaza o firma denumita “DERUTRA ROMANIA SRL”. Numele acestei societati comerciale este aproape identic cu cel al “DERUTRA GmbH”, firma infiintata in anii '20, despre care am amintit. La prima vedere, se poate aprecia ca ar fi vorba de o simpla coincidenta. La urma urmei, in
Romania s-au infiintat si firme denumite “COSA NOSTRA SRL”, fara ca asta sa insemne ca ele sint filiale ale temutului grup mafiot italian. In cazul DERUTRA ROMANIA SRL insa, rezultatele investigatiilor noastre au inlaturat orice dubiu. Astfel, in firma DERUTRA ROMANIA SRL ii gasim ca asociati pe rusul Vasily Makarov si o firma din Köln-Germania denumita in actele romanesti “SINARA HANDEL SRL”. Administratorii firmei sint Vasily Makarov, Valeriu Mustata si Adrian Popescu, directorul general al societatii ARTROM din Slatina. Aceasta ultima companie, la fel ca si DERUTRA ROMANIA SRL, are ca obiect de activitate tuburile si tevile de otel. In actele firmei ARTROM ii intilnim din nou pe Vasily Makarov si pe Adrian Popescu plus, pe post de administratori, alti doi cetateni rusi: Popkov Viatcheslav si Victor Bogdanov.
Pe de alta parte, atit Victor Bogdanov, cit si Vasily Makarov sint asociati intr-o serie de firme din Germania, printre care se numara si SINARA HANDEL GmbH, cu sediul in Köln, pe strada Mauritiuswall nr. 64, aceeasi firma cu cea care este asociata in DERUTRA ROMANIA SRL din Slatina. In plus, am mai constatat ca la aceeasi adresa cu SINARA si facind parte din acelasi grup de firme se gaseste si societatea... “DERUTRA GmbH”, o continuatoare a “DERUTREI” infiintate in 1920. Cautind mai adinc in documentele firmei observam ca, de fapt, DERUTRA GmbH si-a schimbat in 2000 numele in “SINARA HANDEL GmbH”, cele doua firme fiind de fapt una si aceeasi. Desigur, in compania cunoscuta sub cele doua nume ii gasim atit pe Vasily Makarov, cit si pe Victor Bogdanov, rusii prezenti si in cele doua firme romanesti. Practic, in DERUTRA ROMANIA SRL este asociata firma “SINARA GmbH”, fosta “DERUTRA GmbH”.
Alaturi de SINARA si DERUTRA, la adresa amintita din Köln se mai gasesc urmatoarele firme (toate rusesti si care au aproximativ aceeasi componenta): “WESOTRA GmbH”, “METWEST Aussenhandel GmbH”, “MIOIL Aussenhandel GmbH” si “TRUBOWEST Handel GmbH”.

Raid politienesc in Köln

In urma cu doi ani, firmele enumerate mai sus erau conduse de alte doua personaje: Viktor Makarov si Alexei Prikhodov. Viktor este nimeni altul decit tatal lui Vasily Makarov, actionarul de la DERUTRA ROMANIA SRL si administratorul ARTROM SA, un tinar de 26 de ani caruia i s-au incredintat afaceri serioase inca de cind avea 22 de ani, in 1998.
Angajatii ARTROM SA din Slatina il cunosc foarte bine pe Vasily si ne-au declarat ca in spatele baiatului sta, de fapt, tatal sau, Viktor Makarov. Acesta a fost nevoit sa se retraga oficial din unele afaceri deoarece, in 1999, a fost arestat in Germania, impreuna cu Alexei Prikhodov. Pe 1 noiembrie 1999, sediul din Köln al firmelor SINARA, DERUTRA si WESOTRA au fost tinta unui raid al politiei germane, care i-a arestat pe Viktor Makarov si pe Alexei Prikhodov, acuzati de eludarea unor taxe vamale si de practicarea unor preturi de dumping in legatura cu importul unor produse metalurgice rusesti in Uniunea Europeana. Iata ce se afirma, la acea data, in mass-media rusesti despre arestarea oamenilor de afaceri rusi: “Un purtator de cuvint pentru TRUBOWEST (firma ce il includea si pe Alexei Prikhodov) a anuntat ca, in ultimele trei zile (n.r.- dupa arestarea celor doi rusi), autoritatile germane au luat masuri de securitate extraordinare si le-au interzis arestatilor sa vorbeasca cu avocatii lor. Mai mult, familiilor celor doi arestati le-a fost interzis nu numai sa vorbeasca cu cei doi, dar si sa le trimita haine sau alimente. Ofiterii de politie care i-au arestat pe oamenii de afaceri rusi au explicat ca exista o mare probabilitate ca arestatii sa incerce sa fuga.” (“Russian Business Monitor”, 3 noiembrie 1999). Motivele masurilor de siguranta extraordinare luate de nemti le veti intelege ulterior, atunci cind vom vedea si cine este, de fapt, Viktor Makarov. In finalul articolului citat, aceeasi publicatie spune ca “arestarea celor doi directori executivi dauneaza foarte serios reputatiei celei mai vechi firme ruso-germane infiintate in anii '20”. Asadar, grupul de firme amintit anterior este, nu numai cu numele, acelasi cu grupul companiilor mixte ruso-germane infiintate la inceputul anilor '20. Ceea ce ne intoarce la enigmatica DERUTRA ROMANIA SRL.

“Cu bolovanii pe umar”

Rusii din firmele situate in Slatina sint foarte scumpi la vorba. Reporterii “Evenimentului zilei” au incercat sa-i contacteze atit telefonic, cit si la sediul lor din Slatina. Reprezentantul acestora, un anume Serghei, ne-a cerut sa scriem intrebarile pe care vrem sa i le adresam lui Vasily Makarov pe o hirtie si sa i le trimitem lui, prin intermediul unui translator. Serghei nu ne-a raspuns insa niciodata la intrebari. In schimb, directorul ARTROM, Adrian Popescu, ne-a telefonat si ne-a invitat la discutii. Directorul Popescu ne-a spus ca stie ca “Viktor Makarov, tatal lui Vasily Makarov, este fost atasat comercial al Uniunii Sovietice la Ambasada de la Berlin, Germania. Nu putea fi, dom’le, asa ceva fara sa fie kaghebist, fara sa aiba bolovanii pe umar. Se vede ca si fiisu are educatie kaghebista, dar e baiat inteligent, de treaba”, ne-a declarat Adrian Popescu. El a adaugat ca are cunostinta de faptul ca tatal lui Vasily a fost arestat de politia germana pentru fraude vamale. Potrivit directorului Popescu insa, Viktor Makarov nu este implicat in nici un fel in afacerile din Slatina.
Contactat in Köln, Germania, la numarul de telefon al firmei SINARA GmbH, Viktor Makarov ne-a declarat ca nu are nici o legatura cu investitiile SINARA in Romania, doar fiul sau fiind implicat in acestea. El a adaugat ca acum lucreaza pentru firma WESOTRA. Aceasta este o alta societate mixta ruso-germana, infiintata cu zeci de ani in urma. In finalul dis-cutiei, Makarov a admis ca a lucrat pe linga Ambasada Uniunii Sovietice la Berlin, insa ca acest lucru se intimpla de mult, in anii ‘60-’70.
In viziunea directorului Popescu, rusii sint salvatorii ARTROM SA deoarece au finantat cu milioane de dolari fabrica de tevi metalice din Slatina, dupa ce au cumparat de la AVAB, pentru 6 milioane de dolari, bani gheata, creanta pe care AVAB o detinea asupra ARTROM. Practic, ne-a spus Popescu, in ultima perioada, rusii au asigurat 80 la suta din capitalul de functionare a societatii. Si, asa cum a adaugat directorul, nu s-au ales cu nimic pina acum. Insa va veni un timp cind vor cere si ei ceva in schimbul acestor sume investite.

Grupul MDM

In spatele afacerii DERUTRA ROMANIA SRL se ascund interese majore ale vecinilor de la Rasarit, care conduc direct la marile oligarhii ale Rusiei contemporane. Pe 21 februarie 2002, Sergei Popov, director al grupului MDM (Mezhregionalny Delevoi MIR-Interregional Business World), declara agentiei de presa INTERFAX ca “achizitia unui bun industrial in Romania (n.r. - ARTROM) a fost finalizata in acord cu strategia grupului MDM de dezvoltare a productiei de tevi in Rusia si in afara tarii”. Intr-un interviu acordat publicatiei “Rus-sian Business Monitor”, pe 19 august 2002, un alt reprezentant al grupului explica in ce consta strategia MDM: “Nu avem timp pentru investitii de protofoliu, facem numai investitii directe, cu conditia sa obtinem controlul prin cumparare de actiuni asupra firmelor in care sintem implicati”. Aceste declaratii se adauga unei serii intregi de articole aparute in presa internationala referitoare la achizitionarea ARTROM SA de catre grupul MDM.
Directorul ARTROM, Adrian Popescu, a sarit ca ars cind l-am intrebat despre legaturile existente intre MDM si ARTROM. El spune ca ARTROM nu face parte din grupul MDM si ca datele publicate de presa internationala sau declaratiile reprezentantilor MDM sint false. El a admis totusi, dupa ce i-am aratat documente, ca SINARA GmbH, principalul finantator al firmei sale, ar fi membra a TMK, subdiviziunea metalurgica a grupului MDM. Ca si Popescu, Viktor Makarov a evitat sa vorbeasca despre asocierea dintre SINARA si grupul MDM, spunindu-ne doar ca fiul sau este implicat in afacere si ca el nu cunoaste aceste lucruri, fiind implicat doar in firma de transporturi WESOTRA din Köln.
In fapt, atit directorul Popescu, cit si Viktor Makarov au toate motivele sa se teama de asocierea numelui ARTROM cu cel al grupului MDM.

Crima organizata ruseasca

Grupul MDM a fost de numeroase ori mentionat intr-un urias scandal care a vizat spalarea, intre 1996 si 1999, a peste 7 miliarde de dolari apartinind mafiei ruse, prin intermediul Bank of New York (BoNY). In acest scandal au fost implicate nume mari precum cel lui Aleksandr Mamut, presedintele MDM (care a si demisionat dupa izbucnirea scandalului, locul sau fiind luat de Andrei Melnichenko), sau cel al lui Semion Moghilevich, personaj caracterizat de FBI drept “cel mai periculos mafiot din lume”. Scandalul BoNY a afectat serios grupul MDM care, potrivit “Russian Business Monitor”, mai este inca privit de vestici ca “sacul cu bani al gangsterilor”.
Dar necazurile MDM nu s-au sfirsit o data cu afacerea BoNY. Grupul mai este implicat in numeroase scandaluri, intre care si un proces in care grupului si altor asociati li se cer 3 miliarde de dolari despagubiri. Procesul, aflat pe rol la Curtea “Southern District of New York”, are drept reclamant un grup de oameni de afaceri rusi si ca piriti pe MDM, Oleg Deripaska - seful companiei “Russky Alyuminiy” si altii. Cei din urma sint acuzati, in baza legii americane RICO (Racketeering Influence and Corrupt Organizations Act), de crime la comanda, dare de mita, frauda si spalare de bani pentru a pune mina pe toate fabricile sau intreprinderile din industria metalurgica.

Trei oligarhi de la Rasarit, in Romania

Andrei Melnichenko - patronul grupul MDM, Oleg Deripaska - patronul “Russky Alyuminiy”, si Roman Abramovich, patronul “SIBNEFT”, se numara, la aceasta ora, printre cei mai puternici oameni de afaceri din Rusia. Primii doi nu au in comun doar procesul intentat in New York. Un alt punct de convergenta este ca ei au afaceri in Romania. Asa cum am mentionat anterior, grupul MDM este implicat in afacerea ARTROM, iar Oleg Deripaska, prin “Russky Alyuminiy”, din care grupul MDM detine 20 la suta, s-a implicat in fabrica de alumina “ALOR” de la Oradea. De asemenea, pe teritoriul romanesc, lor li se alatura, prin “elevul” Constantin Iavorski, despre care ati putut citi in editiile trecute ale “Evenimentului zilei”, si Roman Abramovich. Mai mult, potrivit presei rusesti, firmele-mamut coduse de Deripaska si Abramovich au conturile in banca grupului MDM, al lui Melnichenko. Aceasta alianta a oligarhilor rusi care si-au indreptat privirile spre Romania lasa sa se intrevada o actiune concertata de acaparare a unor bunuri industriale strategice in tara noastra. Astfel, in timp ce MDM este implicat in productia romaneasca de tevi, Iavorski, scolit la “RUNICOM”-ul lui Abramovich, detine monopolul pe combustibili lichizi si pe transporturile de pe granita de est a Romaniei, iar “Russky Alyuminiy” a cumparat firma ALOR si a tatonat sau tatoneaza si alte firme producatoare de aluminiu, cum ar fi “ALRO” Slatina. Toate aceste investitii creeaza imaginea unei ofensive economice rusesti in Romania, ofensiva sprijinita de serviciile secrete rusesti si finantata cu sume de bani fabuloase obtinute pe cai, de multe ori, ilegale. Dincolo de interesele economice, se pot intrezari insa si posibile indicatii care tin de strategia inertiala a unui imperiu depasit de istorie. (Paul Cristian Radu, Dan Badea, Sorin Ozon)

ROMAN ABRAMOVICH, magnatul petrolului

Roman Abramovich controleaza compania “SIBNEFT” (Compania Siberiana de Petrol), un colos in lumea afacerilor cu combustibili. Autorul american Jeffrey Robinson, in cartea sa “The Merger”, care detaliaza “conglomeratul international al crimei organizate”, mentioneaza ca Abramovich este foarte apropiat lui Boris Eltin, fiind consilierul financiar al Tatyanei Diacenko, fiica fostului presedinte rus. Mai mult, el este asociat si cu Leonid Diacenko, sotul Tatyanei. Documentind activitatile crimei organizate rusesti, Robinson scrie ca, la mijlocul anilor '90, cind Kremlinul s-a hotarit sa vinda rafinaria OMSK oil, patronata pina atunci de stat, SIBNEFT-ul lui Abramovich a fost actor intr-o poveste sinistra. Practic, directorul general al rafinariei OMSK s-a opus vinzarii actiunilor statului si a sfirsit “plutind cu fata in jos” intr-un riu. SIBNEFT a cumparat apoi pachetul majoritar al rafinariei OMSK, iar vinzarile de petrol s-au facut printr-o firma din New York, numita “Belka Energy”, si o companie ruseasca numita “RUNICOM”. RUNICOM este aceeasi companie la care a lucrat si Constantin Iavorski, actualul patron al holdingului “UNICOM”, detinatorul monopolului pe combustibili lichizi si pe transporturile industriale pe calea ferata de pe granita de est a Romaniei.

OLEG DERIPASKA, magnatul aluminiului

Concernul “Russky Alyuminiy”, finantat de grupul rusesc ALFA, este condus de Oleg Deripaska, unul dintre cei mai importanti oligarhi rusi ai momentului. El este prieten si partener de afaceri cu celebrii Boris Berezovski, Anatoli Chiubais, Roman Abramovich. Compania “Cemtrade”, o subsidiara a concernului rus “Russky Alyuminiy”, detine in prezent toate activele la firma “ALOR” Oradea. Actionarii Cemtrade sint Constantin Iavorski, sotia sa Larisa si cele doua fiice, Olga si Irina, iar actionar jurdic - firma din Insulele Virgine Britanice “DILCOR INTERNATIONAL LTD”. Obiectul de activitate al companiei “Cemtrade” este “intermedieri in comertul cu material lemnos si de constructii”. Noua societate creata de “Russky Alyuminiy” prin Iavorski a fost denumita “Alumina” Oradea. Urmare a majorarii pretului energiei electrice, ALOR nu a mai putut produce in conditii eficiente si a acumulat datorii imense. Dezinteresul FPS a dus uzina in procesul de faliment. In mai 2000, “Cemtrade” devine actionar majoritar, avind drept scop, in primul rind, scaderea costurilor de productie si achizitionarea principalului partener al ALOR, “ALRO” Slatina. Prima varianta a esuat deoarece compania “Cemtrade” nu a reusit, pina in prezent, sa obtina de la statul roman facilitati la plata energiei electrice si termice, iar planul lui Iavorski de a achizitiona o termocentrala din Oradea (prin firma “Seven Trust”, creata de Iavorski impreuna cu mai multi fosti directori din CONEL) - fapt ce ar fi dus la micsorarea tarifelor la energie pentru ALOR - a esuat si el. Picatura care a umplut paharul a fost ratarea achizitionarii ALRO Slatina, ceea ce i-a determinat pe rusi sa-si restringa activitatea. In acest moment, ALOR Oradea este in plin proces de lichidare dirijat de APAPS, iar proprietarul rus care exploateaza activele societatii lucreaza la capacitate minima, amenintind in continuare cu inchiderea uzinei si aruncarea in strada a sute de muncitori daca nu primeste facilitati de la stat. ALOR Oradea este singurul producator de alumina tubulara din Europa, pe plan mondial existind un singur alt producator - “Alcoa” (SUA).

ANDREI MELNICHENKO, magnatul finantelor

Andrei Melnichenko controleaza in prezent grupul MDM (Mezhregionalny Delovoi Mir), grup din care fac parte banci, companii producatoare de tevi, carbuni si combinate chimice. Melnichenko a devenit presedinte al grupului MDM dupa ce Aleksandr Mamut, fost numarul 1 in MDM, si-a dat demisia ca urmare a implicarii numelui MDM in scandalul BoNY (Bank of New York). Acest scandal a vizat spalarea a peste 7 miliarde de dolari de catre crima organizata rusa, prin “Bank of New York”.
In afara de investitiile din Rusia, grupul MDM mai are afaceri in Lituania si Romania. Potrivit declaratiilor MDM, la noi in tara grupul lui Melnichenko controleaza producatorul de tevi de metal “ARTROM SA” Slatina.

Alexandru Orzata, presedinte al firmei lui Constantin Iavorski: “Cumparam pacura de la o firma din Cipru”

Mina dreapta a lui Constantin Iavorski in Romania este Alexandru Orzata. Acesta este fostul director general de la ALRO Slatina, in prezent presedinte al UNICOM HOLDING SA - firma care a primit monopolul distributiei de pacura catre Termoelectrica. Orzata este si actionar al holdingului lui Iavorski, detinind 10 procente. In dosarul politistilor de la Iasi, unde firma UNICOM HOLDING este suspectata de contrabanda cu produse petroliere in valoare de 300 de milioane de dolari, Orzata este cercetat penal, impreuna cu fosti directori din CONEL. Zilele trecute, l-am contactat telefonic pe Alexandru Orzata, incercind sa aflam, intr-un scurt interviu, de la cine cumpara pacura pe care o furnizeaza Termoelectrica, in ce conditii si care este opinia lui privind acuzatiile politistilor ieseni.
Cum comentati ancheta politiei din Iasi, care va acuza de contrabanda si va suspecteaza de spalare de bani?
Eu am fost, deci, la Iasi si am dat o declaratie la politie. Noi avem un contract intre “Unicom Holding” si Termoelectrica sau, ma rog, cum se chema, CONEL, un contract care avea calitate, cantitate si pret. Pretul care se baza pe cotatia bursei. Deci pacura asta se coteaza in fiecare zi la bursa. Cum ar fi ziua de astazi 27, 100 de dolari, in data de 10 octombrie 2000, a fost, sa zicem, 130 de dolari. In fiecare zi lucratoare se stabileste o cotatie, un pret al bursei, iar contractul dintre “Unicom” si Termo avea o formula de pret... cotatia din data de vinzare.
Despre ce cantitate de pacura este vorba in ancheta politiei?
Au fost mai multe contracte, era un contract undeva pe un an si ceva de vreo 480.000 de tone sau ceva de genul asta, a citeva sute de mii de tone pe un an de zile. Asta era ca o parte din contract, iar lunar se stabilea: luna asta imi aduci 50.000, luna asta imi aduci 20.000, luna asta imi aduci 100.000 - cum aveau ei nevoie. Totul se baza pe aceasta cotatie de la bursa, care se practica in toata lumea.
Politistii spun ca vindeati pacura cu un pret de sase ori mai mare decit cel al pietei.
Nu stiu cum sa va raspund ca sa nu jignesc pe cineva, cum de sase ori mai mult? Va dati seama daca, la data respectiva sau in luna respectiva, cotatia mondiala la bursa a fost medie pe luna de 130 de dolari pentru toata lumea, inclusiv rusii, belarusii, ucrainenii, moldovenii, italienii, englezii, germanii, americanii etc. Si la pacura si la titei, ca din titei provine pacura asta, cumpara aceste produse la pretul bursei. Daca cotatia la pacura asta era de 130 de dolari, si aceasta se practica pe plan mondial, care este nebunul ala sa-ti vinda pacura de sase ori mai scump.
Politistii vorbesc si de o eventuala spalare de bani.
Pacura asta trece prin Rusia, trece prin Ucraina, trece prin Moldova face pe drum mii de kilometri, numai transportul de acolo costa... si asa mai departe.
Ma surprinde declaratia sefului Politiei Iasi, eu nu am vorbit cu dinsul, am vorbit cu un sef, tot de acolo, ca a fost un contract care n-a fost respectat in totalitate, ca organele vamale, nu vorbim de mita, acolo intre ele marfa se schimba fara documente de transport. Daca eu sau dumneavoastra putem parasi tara fara pasaport, te lasa sa treci?
Fiecare vagon de asta de pacura are documentul de insotire minim de transport, se numeste scrisoare de trasura, care este pasaportul fiecarui vagon. Eu le-am pus la dispozitie politistilor toate documentele. Normal ca avem actele in regula, altfel nu treceam de vama.
De unde luati pacura?
Noi cumparam din Rusia de la firma X sau Y si o vindeam la Termoelectrica. Dar nu cumparam de la o firma din Rusia, ci de la una care are sediul in Cipru.
Cum se numeste aceasta firma si cine o patroneaza? Va intreb asta ca sa lamurim orice dubiu privind bonitatea furnizorilor dvs.
Fima se numeste Constant Oil Limited si are sediul in Cipru. Ce importanta are cine o patroneaza? Eu cu firma asta am facut un contract pe care l-a respectat, ce conteaza ca patronul este Popescu sau Ionescu? (A consemnat Daniel Neamu)